17 Gustar: Dansul Paparudei

Paparuda, zeita pluviometrica invocata de o ceata, de obicei feminina, sa dezlege ploile în ziua ce-i poarta numele. Atestata în întreg spatiul geografic în care arheologii au scos la iveala urmele civilizatiei trace, Paparuda este identificata cu zeul indian Rudra. Are înfatisare antropomorfa: zeita care diriguieste ploile, care sparge sau urneste norii; femeie care umbla cu ploile. Rolul zeitei este jucat de o persoana pura (o fetita sau o fata nemaritata, un flacau). Initial, Paparuda a avut o data fixa de celebrare, la Echinoctiul de Primavara. Ulterior, a devenit un obicei ocazional, practicat vara, la aparitia secetelor.

Ceremonialul cuprinde trei secvente importante – nasterea, alcatuirea cetei sau alaiului Paparudei din persoane pure, de obicei fete si fetite nemaritate ; alegerea persoanei care va juca rolul personajului sacru, Paparuda ; confectionarea mastii sau costumului vegetal din frunze de Boz ; îmbracarea Paparudei pe trupul gol sau peste haine a costumului vegetal, si, uneori, împodobirea ei cu flori sau coronite din flori ; desfatarea zeitei: pornirea alaiului alcatuit din Paparuda si ceata sa divina pe ulitele satului pentru a vizita fântânile si gospodariile oamenilor ; dansul executat de Paparuda pe o melodie simpla, cântata si ritmata de participanti prin bataia palmelor; udarea Paparudei cu apa, uneori cu apa amestecata cu lapte, zer, seminte; udarea alaiului Paparudei; primirea darului (alimente, bani, vase de lemn).

 

 

În unele zone membrii cetei sunt stropiti de gazdele colindate sau ei însisi se stropesc. Paparuda, în admiratia asistentei, sare, joaca, bate din palme, pocneste din degete, uda pe cei întâlniti, se scutura de apa pentru a imita ploaia. Textul cântat invoca, prin formule poetice, ploaia si efectul asteptat de la aceasta: roadele bogate. Uneori se fac urari de sanatate si referiri la darurile ce la va primi de la gazda:

Paparuda, Ruda,
Ia iesi de ne uda,
Cu galetile
In toate partile,
Cu urcioarele,
Toate oboarele
Paparuda lor
Bate la obor
Paparuda noastra
Bate la fereastra.
Sa scoatem cheile,
Sa scornim ploile,
Creasca-ti grânele
Ca prajinile;
Creasca-ti oarzele
Ca rogoazele;
Creasca-ti meiurile
Ca bordeiurile.
Unde dai cu sapa
Sa creasca ca apa
Unde dai cu plugu
Sa creasca ca untu;
Oile lânoase
Vacile laptoase,
Stapânii sa traiasca
Sa le stapâneasca!

Moartea si ritul funerar: dupa încheierea colindatului urmeaza dezbracarea (moartea) mastii vegetale, de obicei pe acelasi loc unde a fost îmbracata (râu, pârâu, lac, fântâna); depunerea în apa a vesmintelor vegetale (mortului); petrecerea cu privirea si cu cântece de Paparuda a mortului dus de apa curgatoare; scalda rituala a membrilor cetei; împartirea darurilor strânse de un însotitor al Paparudei (oua, slanina, malai, bani) si, uneori, masa rituala (ospatul funerar). Obiceiul, atestat în diferite stadii de evolutie în toate zonele etnografice autohtone, este practicat si astazi, la aparitia secetelor.

 

< Prev		Next >